Pe deplin conștient că va deveni curând pământ și cenușă, a vrut să i se pună împrejur ciliciul și să i se toarne cenușă.

   Întins astfel pe pământ, după ce și-a dat jos haina din sac, și-a înălțat chipul către cer, după obiceiul său, îndreptat total către slava cerească, în timp ce cu mâna stângă își acoperea rana din coasta dreaptă, ca să nu se vadă. Și le-a zis fraților:

   Eu mi-am făcut partea mea; pe a voastră v-o va învăța Cristos!

   Însoțitorii săi, impresionați și plini de compasiune, plângeau. Unul dintre ei, pe care omul lui Dumnezeu îl numea superiorul lui, cunoscând din inspirație divină dorința sa, s-a ridicat în grabă, a luat tunica, funia și pantalonii și i le-a pus sărăcuțului lui CRISTOS, spunând:

   Eu ți le dau ca împrumut, ca unui sărac, iar tu ia-le cu mandatul sfintei ascultări!

   S-a bucurat Sfântul și a tresărit de bucuria inimii deoarece a văzut că a rămas credincios doamnei Sărăcii până la sfârșit și, ridicându-și mâinile către cer, L-a preamărit pe Cristos, deoarece, ușurat de toate, mergea la El liber. Toate acestea le-a împlinit cu zelul sărăciei care îl stimula să nu aibă nici măcar haina decât cu împrumut de la altul. A vrut desigur, să fie conform întru totul cu Cristos Cel răstignit Care a rămas sărac, îndurerat și gol.

   Cu puțin timp înainte să moară, a ajuns de la Roma, Iacopa din Sette Soglib care i-a adus niște daruri: un desert pe care el dorise să-l mănânce dar pe care abia putu să-l guste deoarece din cauza bolii foarte grave, trupul său slăbea tot mai mult; numeroase candele ca să ardă după moartea sa și o bucată de stofă din care frații i-au confecționat tunica de îngropare.

   Sfântul l-a binecuvântat în mod special pe fratele Ilie, pe care l-a ales ca mamă pentru sine și l-a constituit ca tată pentru ceilalți frați:

   Te binecuvintez, o, fiule, în toate și pentru toate și după cum Cel Preaînalt, sub călăuzirea ta, i-a făcut numeroși pe frații și pe copiii mei, la fel, asupra ta și în tine îi binecuvintez pe toți. În cer și pe pământ să te binecuvinteze Regele tuturor lucrurilor. Te binecuvintez cum pot și mai mult decât îmi stă în putere, iar ceea ce eu nu pot face să o facă Cel Care toate le poate. Să-și amintească Dumnezeu de toată munca ta și de lucrarea ta și să-ți rezerve recompensa în ziua răsplătirii celor drepți. Ca tu să poți afla orice binecuvântare dorești și să-ți fie ascultată orice cerere dreaptă.

   Unul din frații care îl asistau, văzând că sfârșitul e aproape, i-a zis:

   Părinte iubit, deja fiii tăi sunt pe cale să devină orfani și lipsiți de lumina ochilor! Amintește-ți de fiii pe care îi lași orfani, iartă toate greșelile lor și dăruiește-le celor prezenți alinarea binecuvântării tale!

   Sfântul a răspuns:

   Iată, Dumnezeu mă cheamă, fiule! Fraților mei prezenți dar și celor absenți le iert toate ofensele, păcatele, îi dezleg pe toți atât cât pot, iar tu, vestind aceasta, binecuvintează-i din partea mea!

   I-a chemat pe toți în jurul lui și îmbărbătându-i pentru moartea sa cu expresii tandre, i-a îndemnat cu afecțiune paternă la iubirea lui Dumnezeu. A început să vorbească despre nevoia de a păstra răbdarea, sărăcia, fidelitatea față de Biserică punând deasupra tuturor normelor Sfânta Evanghelie. Apoi a adăugat:

   Fiți tari, o, fiii mei în frica Domnului și perseverați mereu în aceasta! Și deoarece stau să vină ispita și necazul, fericiți cei care perseverează în drumul început! În ceea ce mă privește, mă grăbesc către Dumnezeu și vă încredințez pe toți Harului Său!